miercuri, 8 februarie 2012

Legende Romanesti Si Poezii De Mihai Eminescu


Cucul

        Au fost odată doi fraţi, Dedu şi Cucu. Iar ei, fiind orfani, au plecat în lume. Într-o zi, Dedu l-a găsit pe Cucu într-o prăpastie, mort. A plâns şi a plâns, iar Sfântul Petru, văzându-l l-a rugat pe Dumnezeu să-l scoată din prăpastie şi să-l învie. Iar Dumnezeu l-a transformat într-o pasăre pe care noi o cunoaştem sub numele de cuc.


Ciuhurezul şi grangurele

          Era de mult rege al păsărilor, ciuhurezull. Iar el a adunat toate păsările, le-a aliniat şi le-a trimis la război. O dihanie a mâncat pasărea din fruntea şirului, iar atunci celelalte păsări s-au plâns la Dumnezeu. Dumnezeu l-a chemat pe rege, l-a certat dar l-a şi iertat. A doua zi, o altă dihanie a înhăţat pasărea din urmă, i-ar restul şirului s-a plâns iarăşi Atotputernicului. De data asta însă, Dumnezeu nu l-a mai iertat pe ciuhurez, ci l-a înlocuit cu graurul, iar el s-a dovedit a fi cel mai isteţ şi cel mai frumos dintre toate păsările…


Bivolul

          Era odată un om dator unui preot cu şase lei, iar preotul îl necăjea tot timpul pentru acei bani. Neştiind ce să mai facă, omul sărac s-a rugat la Dumnezeu, iar El i-a trimis un înger cu un sac de bani. Omul a luat zece lei din el şi s-a dus la preot. Preotul l-a întrebat de unde are acei bani, iar omul i-a spus tot adevărul. Preotul şi-a tăiat un bivol, i-a jupuit pielea şi, noaptea s-a dus la casa omului sărac îmbrăcat în ea. Preotul a strigat să ii dea sacul cu bani, iar omul sărac l-a aruncat numaidecât pe geam, speriat de „dihania” vorbitoare. La casa lui, preotul a deschis sacul şi l-a văzut plin ochi cu bani. A vrut să îşi dea jos pielea de bivol, dar nu a reuşit. Dumnezeu i-a spus că îşi va putea da jos pielea doar dacă îi înapoiază omului sărac sacul cu bani. Preotul a făcut exact ce i-a spus Atotputernicul, dar când a ajuns acasă a rămas cu pielea pe el. Şi astfel, omul sărac a devenit bogat, iar preotul a rămas bivol până în ziua de astăzi.


                                                                        (Legende Româneşti)
      Lacul

- iubirea neîmpărtăşită

     Ce te legeni, codrule?

- dialogul imaginar dintre poet şi codru

     Scrisoarea a III-a


 - descrierea artistică a războiului dintre Baiazid şi Mircea cel Bătrân

     Revedere

- revederea dintre poet şi codru şi dialogul imaginar dintre cei doi

     Floare albastră

- iubirea neîmplinită

     Singurătate


- singurătatea poetului

      Şi dacă ramuri bat in geam


  - gândul poetului care zboară către iubita lui

Melancolie


- descrierea artistică a melancoliei

    La mijloc de codru des

- contemplarea şi descrierea codrului


-         Eminescu, Mihai, Poezii
-         Editura Casa Scânteii, Bucureşti

Proverbe


Proverbe


1.     Cu cât eşti mai bătrân, cu atât dobândeşti mai multă înţelepciune.
2.     Să nu îţi baţi joc de bunurile valoroase care le ai.
3.     Dacă eziţi să crezi în noroc, nu vei avea parte de el.
4.     Dacă eşti prea trist în suflet, atunci totul ţi se va părea mohorât.
5.     Cu cât îţi pasă mai mult de viitorul tău, cu atât el devine mai bun pentru tine.
6.     Cu cât eşti mai înţelept, cu atât gândeşti mai bine.
7.     Dacă ţie nu iţi place ceva, nu îi face altuia, căci nici lui nu îi va plăcea
8.     Dacă faci mai multe lucruri deodată, fără să te concentrezi asupra unuia singur, atunci nimic nu va ieşi bine
9.     Dacă la tinereţe munceşti, la bătrâneţe te vei bucura de tot ce ai câştigat pe parcursul vieţii.
10.                        Inteligenţa are limite, dar prostia nu poate avea extremităţi.

Prisaca


Stupul lor

-          În această poezie autorul vrea să accentueze hărnicia albinelor, care muncesc fără oprire an de an pentru a produce miere.


Iscoada


-          Această scurtă poezie descrie în câteva versuri cum albina caută în zor de zi nectar


Paza bună



-          În această poezie autorul ne povesteşte despre invidia altor insecte şi despre încercarea lor eşuată de a lua mierea de la albinele care îşi păzesc stupul cu vitejie


Tâlharul pedepsit


-          În această poezie este vorba despre un şoarece care a subestimat albinele crezând că le poate învinge uşor datorită mărimii lor, dar care a ajuns să fie înfăşurat în ceară


-          Arghezi, Tudor, Prisaca
-          Editura Scrisul Românesc, Craiova

Rezumat Lostrita


Se spune că necuratul lua multe forme pentru a îi ademeni pe oameni în capcanele lui. De data asta el s-a transformat într-o lostriţă şi a început să colinde apele Bistriţei. A atras mulţi flăcăi în apa cea nemiloasă. Doar un băiat pe nume Aliman a reuşit de câteva ori să o prindă, dar creatura a scăpat de fiecare dată. Aliman era hotărât să prindă peştele şi a încercat asta timp de mulţi ani. Odată, el a întâlnit o fată de care s-a îndrăgostit. Însă fata a fost luată de la el de mama ei. Atunci şi lostriţa a dispărut. Flăcăul era foarte trist. Nu îi mai păsa de nimeni şi de nimic. S-a căsătorit cu o fată fără voia lui. Iar la nuntă, un băiat i-a spus că lostriţa a revenit. Imediat flăcăul s-a îmbărbătat, i-a revenit roşeala din obraji şi a plecat după dihanie. Însă, a fost luat de apele Bistriţei…


Voiculescu, Vasile, Lostriţa